Localitatea Crucea este o localitate cu o numeroasă comunitate de rromi, componentă a comunii Lungani ce se află la aproximativ 45 de kilometri vest de municipiul Iași. Localitatea Crucea se învecinează la nord-vest cu localitatea Lungani care este și reședința comunii, la nord-est cu satul Zmeu, la est cu satul Bocnița, la vest cu satul Goești, iar la sud cu localitatea Sinești. Prin vecinătatea localității trece drumul județean DJ282E care face legătura între localitatea Sinești și drumul european E58.

Satul Crucea a fost întemeiat în anul 1879 de către familii de țărani care au fost împroprietăriți ca urmare a participării lor la Războiul de Independență, fiind așezat la întretăierea a două drumuri. Țăranii, de etnie română sau rromă, provin din sate din Neamț (Cârligi, Văleni) sau Iași. Inițial, localitatea Crucea a fost arondată comunii Sinești.

În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, localitatea a suferit mari distrugeri, iar locuitorii au fost evacuați deoarece exact pe raza localității trecea linia frontului.

Biserica din satul Crucea a fost construită în anul 1895 la inițiativa enoriașilor, având formă de corabie cu Pridvor, Naos și Altar. Catapeteasma a fost adusă de la Mănăstirea Dancu în urma demolării acesteia din anul 1903, iar actuala pictură a fost realizată după revoluția din 1989.

În cimitirul ce înconjoară biserica se găsesc două monumente dedicate eroilor căzuți pe front în timpul celor două războaie mondiale.

Prima școală din sat apare odată cu crearea satului, iar orele erau desfășurate fie în casa directorului, fie în casa parohială. Până în anul 1950 s-au organizat doar cursuri de învățământ primar, elevii de la gimnaziu mergând la școlile din satele vecine, cum ar fi Școala Generală Sinești.

Primul învățător al școlii din Crucea a fost Gheorghe Moruzan, tatăl actorului emerit Alexandru Moruzan. Acesta era foarte apropiat de copii și făcea vizite la domiciliu, fiind foarte apreciat de comunitatea rromă din localitate.

În anul 1960 a fost construit un nou corp de școală din chirpici, cu două săli de clasă ce în prezent nu mai există. Mai jos este redat un citat din rapoartele vremii trimise către Inspectoratul Școlar Județean Iași:

…pereții nu sunt așezați pe temelie, sus nu există pod mort, geamuri înalte…

În anul 1972 a început construcția actualului corp de școală care s-a facut etapizat cuprinzând 8 săli de clasă, o cancelarie, un cabinet pentru director și o încăpere în care este amenajat depozitul de carte.

Alte cadre didactice marcante pentru școala din localitate au fost Preutu Vasile și Preutu Maria, aceasta din urmă ocupând postul de director al școlii timp de 18 ani, din 1954 până în 1972. De numele dumneaei se leagă și construcția actualului corp de clădire.

Din anul 2005, școala primește personalitate juridică, până în acel moment, funcționând ca structură a Școlii Generale Lungani. Actualmente activitatea didactică se desfășoară în două corpuri de cladire – corpul de școală cu 8 săli de clasă și corpul de gradiniță cu 3 săli de clasă (construit în 2011 prin Banca Mondială și dotat corespunzător răspunzând standardelor actuale).

informații prezentate cu ajutorul doamnei profesor Apetrăchioaie Adriana, profesor de Istorie și domnul profesor Marchidan Petru